Diferența de fus orar și fixul!

 

Ma incearca o emotie rara atunci cand scriu despre primul meu zbor cu avionul. Ma incearca si mai multe sentimente, atunci cand scriu despre pregatirea bagajului pentru calatorie. Primul si singurul care si-a terminat bagajul, a fost Matei care si-a umplut o valiza cu jucarii. Am negociat la sange. Am plecat cu o  papusa în locul valizei. A fost psihologul de care ai nevoie atunci cand faci primul zbor, de oricare natura ar fi acesta. Ca o paranteza, anul trecut am fost cu telecabina. Ce emotii si acolo.. cand treceam de cate un stalp, trepidau si chilotii de pe mine. Filmam. Si cum filmam eu asa, am scos porumbelul pe gura. ” Daca scap de aici, teafara, vie si daca tot m-am dat cu telecabina, probabil zborul cu avionul, va fi floare la ureche”. Atat mi-a trebuit. Inregistrata fiind, n-am putut sa spun nu, atunci cand sotul a rezervat si platit biletele de avion. Deci Marie, esti in fata faptului implinit. Asa ca, incarca-te Marie pozitiv si muta-ti popoul tau regal, cum zice Matei, in avion.
Pe toata lumea auzeam in perioada de dinaintea zborului, ca e” foarte, foarte faina senzatia de lipit stomac de spate”. Ioi. Mi-am luat ventolin, unul in bagajul de mana, celalalt in bagajul de cala, pentru orice eventualitate. Punguta cu pastile, era asigurata. Sambata, am fost si la coafor, m-am facut frumusica. Intoarsa acasa, m-am apucat de facut bagaje. Nici nu stii ce sa iei pentru doua saptamani, pentru ca na, chiar daca imi spune sotul sa imi iau haine casual, eu tot am pus 2 rochite din catifea, intrucat 14 februarie, pe care nu il tin, ma prindea in tara dagostei. Ei as. In fine, am inghesuit multe haine, haine pe care nu le-am imbracat. Se stie, caram cu noi o casa intreaga pentru 2 zile. Ce am invatat? Sa fiu practica data viitoare la o astfel de calatorie. (Am plecat cu 30 kg bagaje dupa mine , am venit cu 50 (doar cele de cala), cumparat valiza din Palermo, pentru ca cea cu care plecasem..nu era in standard, facut update la bagaje…la 32 de kg, am uitat cafeaua lavazza pe fotoliul apartamentului, cafea pentru care facusem oarecum update la bagaje…Stati linistiti si fara cafea am depasit maximum de 46 kg).
Sambata , ora 18.30… ma aflu la check in.. il facem, ma indrept catre controlul de securitate. Acolo, mi se spune sa scot tot din rucsac. Laptop, telefoane, aparatul foto… le scot, ma conformez. Pun totul in tavite, mai am si o geanta si un bagaj de mana, multe.. Ma pun astia sa ma descalt.. ma descalt. Intre timp trec toate aparatele prin filtrul lor. Imi adun , geaca, geamantan, geanta, rucsac.. nu mai vine tava cu aparatul foto…. Il intreb pe Matei daca stie ceva de ea. Matei e palid. Nu zice nimic. E emotionat de vreo 2 zile incoace si nu vorbeste decat de plane crush… Adica, ma cuprind nervii instant cand il aud. Il mai intreb inca o data.. ” Stii ceva de aparat?” El, zice ca nu. Il intreb pe domnul de la controlul de securitate de tavita mea cu aparatul meu foto. Asta, se face ca ploua, eu repet intrebarea. Nici nu am apucat sa ma incalt. Imi repeta ca l-a luat persoana cu care eram… Eu , m-am inrosit toata, de nervi, furie…
– Stati domnule, ca nu sunt cu nimeni..(ma gandeam la un adult).
– Acesta este copilul dvs? Ma intreaba serios, scrasnind printre dinti…
– Da, dar l-am intrebat si nu stie nimic de aparat..
– Doamna, calmati-va, acolo in colt , se afla copilul dvs. langa tavita in care se afla aparatul dvs.
– Multumesc!
M-am uitat la el, i-am multumit… Imi era rusine, ca devenisem isterica.. Matei venea cu tavita catre mine, senin, cu ochii lui albastri –gri.
– Matei, mamă…cred ca-mi iau certificat de nebuna…
– De ce, mami?
– Pentru ca a sa am parut in ochii domnului respectiv.
In fine, am trecut de controlul de securitate. E bine, mai avem 40 de minute si decolam. La 19.05 se deschide poarta(teoretic). Ora 19.00, ma prinde astfel in aeroport, unde cuprinsa si de foame si de sete, am platit 20 de lei pe doua sticle de apa plata si 30 de lei pe doua sandvisuri. Trece si asta. Pe la si 20, ne pozitionam in dreptul portii. Asteptam sa se deshida poarta. Nu se deschide. Plecam cu intarziere de 30 de minute.
Pentru cineva care zboara prima data cu avionul, intarzirea decolarii iti da o stare de disconfort psihic. Mi-am revenit repede. Cum s-ar zice, mi-am dat doua scatoalce peste fata, de am fost fresh in doua minute. Urcam in avion, ne asezam pe scaune.. eu la geam, ca doar nu era suficienta frica mea…(Matei refuzase vehement locul de la geam, desi in momentul rezervarii, acolo l-a vrut) Încerc sa bravez in fata lui Matei, care nu are nimic. Nici frica, nici temeri. Doar m-a facut la psihic 2 zile, cu ale lui ganduri sadice. Matei se uita la mine..
– Iti este frica mami?
– Nu…(tremura budigaii, vreau la baie…nu am timp sa merg la baie)
– Lasa, ca sunt eu aici langa tine. Uite, cand decolam, ma tii de mana si iti trece.
Am pornit, prindem viteza, inima e cat o gamalie de ac. Mica, mica. Matei e pe telefon, se joaca, avionul prinde viteza si viiiiiiiijjjjj… Se ridica. Matei nu sesizeaza, mie mi se lipeste creierul. El cu el, se sufoca. Daca ma intrebi ce simt, iti spun ca mi-e rau. Imi este greata cumplita. N-am simtit stomacul lipit de scaun cum spun toti. Eu am simtit presiune intracraniana tot timpul zborului.
Suntem in aer…. pfff.. zburam.. ma uit in jos, nu prea stiu de ce m-am uitat, ca m-a luat cu ameteala.
Tagadam tagadam tagadam…. prima… Ma uit in stanga , dreapta, nimeni nu schiteaza nimic. Insotitorii de bord sunt calmi. A, deci e ok… dupa alte cateva minute in care sunt ametita… iar, tagadam, tagadam, tagadam…Pilotul, Razvan Lupu – compania Wizzair, ne anunta ca am iesit din spatiul aerian romanesc. Tine-te Marie… De acum, zbori peste ape. Ma ia, iar cu ameteala. Mi-as fi dorit sa fi baut ceva la bordul avionului. Totul e contra cost. Tre’ sa fiu treaza si sa ma tin bine. In fine, o iau pe Zurlica si ma veselesc cu ea. Cantam. Matei ma ia de mana, ”sunt langa tine mami„. Stiu, am un copil genial. Doamna din randul nostru e si ea calma, are in jur de 60 de ani si e la primul zbor cu avionul. Asta i-a spus lui Matei, cu care au avut niste conversatii de oameni mari, despre curaj si cum treci peste temeri.
Tagadam tagadam tagadam tagadam… ca la tren. Ma doare capul.. iar incepe.. tagadam , tagadam tagadam. Imi doresc sa aterizeze odata. Trebuia sa fi aterizat deja de jumatate de ora. Mai rezist. Sper sa reziste si avionul. Timpul trece.. tagadam… Suntem anuntati sa inchidem masutele, sa ne punem centurile ( cine si-a dat-o jos?) , urmeaza aterizarea. M-am pus pe filmat, eram curajoasa de acum. Tra la la la.. Zurlica e fericita, Matei se joaca Minecraft, mie imi tremura budigaii. Incepe.. tagadam tagadam tagadam… Cand a ajuns la ultimul ” dâm”… am crezut ca-mi zboara dintii din gura din cauza socului aterizarii. Si stiam ca vine, insa nu stiam ca va fi atat de violent. Rotile, s-au izbit cu putere si incercau sa se tina acolo, pe pamant, sa nu zboare iar. Nici Matei nu se astepta, dar e fericit. Am ajuns in Catania. Dupa ce mi-am verificat dintii, pentru ca marturisesc am facut asta, am luat bagajele, de mana, de cala si am pornit catre iesire.

Sotul ma asteapta la ”Sosiri”, Matei sare in bratele lui, noi ne pupam, Matei zice.. yeaaaacccchhhh .
Ies din aeroport, ma pozez cu papusa Zurli. Mai am inca 4 ore de mers cu masina, catre Trapani.

In timpul asta , foarte multa lume intreba ce fac cu fixul? Il mai tin, nu-l mai tin? Dupa ce ore tin, orele carei tari?  Adevarul este ca nu ma gandeam ca cineva ar putea intreba asta. Pentru mine era simplu, orele tarii respective.  Dar trebuie sa explic si de ce.

Pentru fiecare diferenta de fus orar, corpul omenesc are nevoie de 24 de ore de adaptare, de resetare a ceasului biologic.

Ti se pare tie simplu Marie, dar uite că pentru o călătorie la New York (7 ore diferentă de fus orar) avem nevoie de o săptămână, ori pentru mulţi aceasta înseamnă că pe când s-au obişnuit cu noul fus orar trebuie să se întoarcă în ţară. Bine hai sa particularizam atunci. Iti restartezi ceasul biologic. Exact. Asta am facut si eu. Citisem acum multi ani despre asta cand mergeam in Kosovo si eram epuizata o saptamana cand ajungeam sau cand veneam. Apoi, am citit un articol despre ciclul circadian si am descoperit ca viata imi poate fi atat de usoara. Si am aplicat aceleasi principii la dus in Italia, după mulți ani. La intors, a fost alta poveste.

Când ai de a face cu decalajul de fus orar, glandele suprarenale rămân pe ora veche, astfel că ziua ţi-e somn şi eşti lipsită de energie, iar noaptea ai insomnii.  Inainte sa plec in aceasta calatorie, m-am odihnit foarte bine. Cand am ajuns la destinatie ar fi trebuit sa fac acelasi lucru, doar ca ajunsesem cu avionul la ora 22 in Catania, iar in Trapani pe la 3 dimineata, intrucat am mers cu masina pana acolo.

Cu o zi inainte ziceam, am inceput pregatirile de plecare. In primul rand , m-am hidratat foarte bine cu o zi inainte de plecare. Mancare putina, ar fi fost indicat si postul negru si consumul a foarte multa apa, insa am mancat cate putin, hiperproteic/hipercaloric, pentru a restarta ceasul intern al organismului. De fapt, tu trebuie sa-ti restartezi creierul, in traducere libera. E foarte simplu atunci. Cand ajungi in tara in care ai plecat, in concediu, sau te-ai mutat, nu ai nevoie de nu stiu ce filozofie de viata, ci pur si simplu te adaptezi din prima zi, noului fus orar. Daca diferenta este mare, gen Bucuresti – New York, pentru adaptare rapida, pe langa ce ti-am scris mai sus, culca-te la ora la care se culca new yorkezii si trezeste-te odata cu ei , odata ajunsa acolo. Intra in ritmul lor si nu al tau. Tine mesele fixe dupa orele lor  (7,10,13,16 si 19) si nu mesele dupa orele Romaniei, chiar de pleci pentru 5 zile. La fel e si cu trecerea la ora de vara/iarna. Musai sa gandim un pic.

Recunosc ca mi-a fost teama ca ma voi îngrășa in concediu. N-am avut vreme.  Patru zile din concediul asta am fost si la Roma, si am mers  vreo 50 de kilometri. Pe jos, ţupa țupa…Deci FII ACTIV! Am mancat, am avut 3 abateri cu cine tarzii. Daca nu mergi a doua zi, macar 17 kilometri, nu te arunca la o cina tarzie. Au trecut cele 2 saptamani. Am venit acasa, nu m-am cântarit pe 19 dimineața pentru ca nu avusesem timp , nici nu ma trezisem, am vazut cantarul pe 20-21. Arăta cu 500 de grame mai mult. Fără probleme. Mi-am reintrat in ritm, mi-am lasat corpul sa se acomodeze. Asadar acolo am tinut ora Italiei. Am revenit, am tinut ora Romaniei.

Greu?

Parte din mesele mele din Italia – 2 saptamani

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s