Astazi este doar despre el. Au trecut 10 ani minunati, 10 ani in care ne-a oferit numai bucurii, 10 ani de iubire si invatare continua cum sa ma cresc si sa cresc alaturi de el. Nu exista mai mare fericire pentru  un adult, decat atunci cand afla ca va deveni parinte si ca tu TU AI FOST ALES sa-i devii parinte. Iar atunci cand te alege, stii ca vei da tot ce ai mai bun din tine sa nu il dezamagesti pe copilul tau. Si nu conteaza cum va fi, e ca la loterie. Tu trebuie doar sa-i fii parinte. Tu trebuie sa-i alini durerea atunci cand s-a lovit, sa-i stergi lacrimile atunci cand plange, sa-i pupi ochii ori de cate ori sunt tristi, sa te bucuri alaturi de el, sa plangi alaturi de el, SA-L IUBESTI indiferent de ceea ce face.
Imi amintesc perfect ziua in care l-am nascut. M-am trezit atunci, ca si acum , la ora 6 si am inceput sa umblu prin casa, sa-mi pregatesc bagajul de spital si sa rezolv acele treburi administrative, ce tin de spitalizare, nastere, etc. In fine.. e 3 jumate si plecam spre Iasi…. pe drum.. nenea politistu`. Opreste masina.. “Actele la control.”Degeaba ii spune al meu…”Ma duc dom`le la Spital.. ca-mi naste sotia”…El nu si nu… a expirat asigurarea duminica! Azi e luni… numai gandul la ea nu ne-a stat azi… Vad ca se ingroasa gluma…si cobor din masina, eu nestiind ca nu am voie sa beau apa.. Bag o sticla, ca doar erau 40 de grade si scap si pe mine, ca si eu sunt un copil mic. Ma cobor din masina ca o leoiaica si zic..” Hai ba, ca s-a rupt apa.”.. Aiurea, mai stateam o saptamana si nasteam la nunta lui frate`meu, daca ma strofocam un pic. Mihai, palid, intra in masina, politistul intreaba daca sa mearga inainte- eu zic nu.. Frica lui- nasc pe drum. In masina, il calmez pe Mihai care era calm, si ajungem la Iasi.
La Iasi..o tanti asistenta… tipa si fulgera ca am baut apa, dar ii zic.. „Tanti, n-am mancat nimic de ieri…” Nu conta, am baut apa.. La 7 (ora 19.00) , intru in sala de operatie.. la 7 si 20 cred ca am nascut…. Doamna anestezista ma pune sa numar… am ajuns cred ca la 2…
Ma trezesc din anestezie. Pe hol dirijam circulatia.. stanga, dreapta. Ajunsa in salon si “trezita”, dar nu full constienta, il aduce pe Matei si mi-l baga in ochi. Ochii mei sunt bulbucati.. Vad un copil cu un nas imens, dublu.. Zic…. “Doamne.. da ce urat e.”.. Madalina (care a nascut in aceeasi zi- La multi ani Sanziana) imi zice.. “Doamnaaa.. aveti un copil frumos si mare… are 4 kg. ” Apoi asistenta care spune ” Doamna.. sta singur in patut.. ca e cel mai mare si e si frumos..” Asta tin minte…
Si am cascat ochii! Si l-am vazut… un nasuc mic si niste buze frumoase. A deschis ochii, apoi i-am vazut ciuful.. Si atunci mi-am zis..Asta e tot tat`su! Cand m-am trezit din anestezie (total)… o vad pe dna doctor…. “Doamna doctor.. cand pot sa-l fac pe al doilea?- Peste 3 luni” Zic.. “Taci ca-i bine… Ma apuc de treaba!”.
După 10 ani, am aflat si eu ca bravam imediat ce m-am trezit din anestezie, ca voiam sa ma dau singura jos de pe masa de operatie, ca nu aveam nevoie de ajutor si chiar certam pe toata lumea ca se poarta cu mine asemeni unui om bolnav. Iar eu nu-mi amintesc nimic.
Anii au trecut… si acum avem un flacau care ne spune secretele lui, ne spune cum e treaba cu fluturii din burta care zboara, care ne pupa si ne spune in fiecare zi “te iubesc mami”, ”te iubesc tati”, iar noi suntem extrem de fericiti. „Astazi, am implinit 10 ani.. minunati… De fapt ..inca sunt in burta la mami, astept sa ma scoata dna doctor si sa vad lumea noua. Si da, sunt un copil special!!!”

Astazi, suntem doar ai lui. La multi ani copilul nostru drag!