Scrierea asta este cu dedicație pentru mine și pentru cei care se vor regăsi în următoarele rânduri.

Cu toții ne dorim sa vină mai repede concediul, să ne bucurăm de munte , de mare, de oameni, peisaje, etc. Așteptăm momentul ăla ca și cum ne-am mărita iar, noi femeile, iar ei s-ar uita la un campionat de fotbal. Bine, bine, suntem bucuroși/-oase, dar ce facem cu Fixul?

Aici ține de fiecare , de voința lui/ei, de cât de mult se abate în astfel de situații, unde merge, cu cine merge… Dacă mergi cu o gașcă de gurmanzi, care or sa mănânce carne, mititei, pastramă de oaie din care iți curge seul pe barbie, atunci clar nu vei putea ține fixul, oricât de puternic/-ă psihic ai fi. Eu deja salivez , că am în minte imaginea oii pe care am mâncat-o într-un weekend. Și îți spun asta din experiență.

Eu înainte să plec în concediu, devin lehuză. Abia mă mișc..Îmi miroase a vacanță toată săptămâna și îmi iau o stare Zen, aia în care trag țigară după țigară ( eu nu mai fumez decât fericire – din zâmbet, din oameni, din locuri) și aștept. Număr zilele, orele. Cu o zi înaintea intrării în concediu, mă trezesc fericită. Îmi iau starea Zen, râd , glumesc, scot perle intenționat , sun oameni care râd la fel de mult ca și mine. Îmi schimb starea.  Repet tot timpul asta- Gândul de dimineață îți dictează ziua! Dacă te trezești cu botul înainte și-napoi, boțită și alterată, exact asta își va fi starea. Ziua de dinaintea intrării în concediu, trebuie să fie una fericită!

Bine, bine.. ce fac Mărie când mă întorc? No, aici e buba! Buba mare și la mine.

Dimineață, am deschis prima dată ochiul drept. O rază de lumină direct în iris. ”Închide ochiul Mărie. Mai stai un pic.” Alarma țipă de la 6. E 6.20.  Îi dau amânare la fiecare 10 minute. ”Încă 10 minute, teee rooggg!!!” Soarele intră prin draperie și mă mângâie pe obraz. Să mă trezesc atunci. Arunc primul picior în afara patului. Pe al doilea îl târâi după el. În șezut la marginea patului, mă întreb.. ” Azi e luni??” Uffff… e prima zi de după concediu. Ce bine a fost…și ce puțin a durat. Îmi spăl ochișorii de mâță… apa-i udă și e rece..Sunt și după ziua lui Matei. Deși nu i-am făcut-o acasă și am scăpat de spălat vase, tot obosită am ajuns și mă simt. Trebuie să îmi revin.  Am  și picioarele umflate, și nu știu de ce ( urmează un consult medical sau pur și simplu fără sare – 9 grame de sare înseamnă un kilogram retenție) mă urc pe cântar. Mă dau jos repede de pe el. El cântărește bine, eu nu trebuia sa fac asta. În centimetri sunt exact la fel, dar în kilograme nu, arată oaresce diferență. Aici te trimit să citești   Cântarul șugubăț . Ăsta e al doilea motiv de pus botic. Mă urnesc din casă, ajung la serviciu, zâmbesc de la prima oră, toți sunt încruntați, ajung în fața ușii  biroului meu, deschid și mă așteaptă teancul de hârtii. Eu le văd, ele mă simt, eu le ignor, ele vin că au termen. Le iau pe rând. Ușor. Cu starea Zen în ritm normal, niciodată alert, pentru că starea de  ”alertă și pe repede înainte” crează stări de anxietate, depresie, stare de foame, de Gremlini, de lasă-mă să te las, de uitat de Fix. Și tu nu îți permiți asta. Orele trec pentru că le lași să treacă, îți creezi repere , nostalgii, program de ce vei face după serviciu- fie vei dormi, fie vei merge la cumpărături, etc. Eu am ales ambele variante, treizeci de minute de somn , de revigorare ( de asta stau cu ochii în monitor și scriu) și partea de shopping care e cea mai frumoasă din toate.

Am ținut și Fixul în aceasta mini vacanță, cu mici excepții – o înghețată londoneză la ora 22, un porumb fiert la ora 22, un sandviș la ora 14.00, în 9 zile – 3 excepții. M-am aflat adesea în deficit caloric, nu am reușit să ating în anumite zile nici 1000 de calorii. Cântarul arată cu aproximativ 2 kg în plus, de neluat în calcul- nu sunt grăsime- pentru că pentru a pune două kilograme, înseamnă sa fi mâncat în exces 18.000 de calorii, ceea ce nu s-a întâmplat. Am mers de asemenea zeci de kilometri. Doar într-o seară mersesem vreo 11 kilometri. Orice excepție de la Fix, cere sacrificii. Asta trebuie să-ți intre bine în cap și că nu trebuie tratat ca pe-o dietă, ci ca pe un stil de viață. Te-ai lăsat de Fix, ai luat kilograme. Orice dietă are efect de yo yo, nu și Fixul.

Așadar cum îți revii după concediu? Cu odihnă. Reintrarea în ritmul normal durează o zi, iar cheful de muncă depinde de cum te trezești dimineața sau cu cine te întâlnești până la locul sau la locul de muncă. Iar dacă nu vrei sa ai probleme de readapare, ultimile două zile de dinainte de a începe iar, te trezești la aceleași ore ca și atunci când mergi la serviciu. Abia partea asta ” este greu”.

Important e să te trezești fericit/-ă!