„Scrie despre asta. Nu mai suport. Eu am senzația că o iau razna, iar el îmi reproșează zilnic că nu-l mai iubesc, că nu mai sunt la fel. Nu știu ce și cum să fac să-l mulțumesc. Te rog, scrie!”

TABU

Perimenopauza, adesea între vârstele 35 și 50 de ani, nu este doar o transformare fiziologică. Este o provocare tăcută, adesea neînțeleasă – o tranziție care afectează corpul femeii, dar și dinamica cuplului. Când hormonii devin imprevizibili, ciclul se dereglează, dispozițiile se schimbă și corpul nu mai reacționează la fel, ce se întâmplă cu relația de iubire?

🔹 Când ea nu mai e „ea”

Femeia aflată în perimenopauză poate deveni brusc mai obosită, mai sensibilă, mai iritabilă. Se trezește noaptea, are bufeuri, nu mai are răbdare, uită lucruri, evită intimitatea. Nu, nu pentru că nu-l mai iubește. Ci pentru că în corpul ei se duce o luptă invizibilă: scăderea progesteronului, dominanța estrogenului, lipsa de somn și anxietatea acumulată.

Dar cine explică toate astea partenerului? Cine-l pregătește pe el pentru o perioadă în care iubirea nu mai arată la fel?

🔹 Este sau ar trebui bărbatul să fie înțelegător?

Da. Nu ca obligație, ci ca o alegere conștientă de a iubi cu maturitate. A fi înțelegător nu înseamnă a „suporta” o femeie dezechilibrată, ci a fi acolo. A întreba, a asculta, a nu judeca. A nu transforma schimbările ei într-un atac la propria persoană. A nu fugi din fața necunoscutului, ci a rămâne ca martor empatic la o metamorfoză profund umană.

🔹 Relația ca spațiu de siguranță – sau de respingere.

Femeia în perimenopauză are nevoie de un spațiu sigur, nu de corectare. De blândețe, nu de sfaturi rapide. De atingere tandră, nu doar sexuală. De încurajare, nu de reproșuri. Dacă nu găsește aceste lucruri în partener, ea se închide. Se autoînvinovățește. Iar relația suferă în tăcere, până când distanța devine greu de reparat.

🔹 Un nou limbaj al iubirii

Perimenopauza poate fi o oportunitate: pentru comunicare sinceră, pentru reconectare, pentru redefinirea intimității. Dacă bărbatul a iubit-o pentru cum arăta sau cât de activă sexual era, acum e momentul să o iubească pentru cine este în esență: o femeie în transformare, o femeie care se reinventează.

✅ Mesaj pentru bărbați:

Fii blând. Informează-te. Întreab-o ce simte. Ține-o în brațe când plânge fără motiv. Nici ea nu știe ce i se întâmplă. Fii acolo nu ca să repari, ci ca să susții. Uneori, o iubire matură se dovedește în cele mai delicate momente.

✅ Mesaj pentru femei:

Nu ești singură. Nu ești „defectă”. Nu ești nebună. Corpul tău trece printr-o schimbare profundă. Ai dreptul la sprijin, la liniște, la înțelegere. Și dacă nu o primești, nu ezita să ceri ajutor – sau să-ți alegi alt spațiu în care să poți să fii tu.
Vei avea zile în care nu te mai recunoști în oglindă – nu pentru că s-a schimbat ceva în exterior, ci pentru că, în interior, simți o ruptură. Zile în care te întrebi: „Ce-i cu mine?”

Răspunsul s-ar putea să nu fie depresia, nici burnout-ul, nici „că-ți cauți scuze” – ci pur și simplu perimenopauza. Pentru că:

🔸 Hormonii nu se văd. Dar se simt.

Problema cu simptomele perimenopauzei este că nu lasă urme vizibile. Nu e ca și cum ai o rană la mână sau un ghips la picior. Nu curge sânge, dar nici nu poti să explici durerea. Nu se vede inflamația creierului, dar o simți ca o ceață care nu se ridică.

Iar unele dintre cele mai frecvente simptome invizibile sunt:

• Brain fog – dificultatea de a te concentra, de a lua decizii, de a „gândi clar”
• Iritabilitate bruscă, fără o cauză externă
• Anxietate fără motiv – mai ales seara sau dimineața devreme
• Scăderea libidoului, nu din lipsă de iubire, ci din lipsă de resurse biologice
• Tulburări de somn – adormi greu, te trezești des, nu te odihnești
• Oboseală cronică, chiar și în weekend
• Pierderea încrederii în propriul corp, pentru că nu mai reacționează ca înainte

Toate acestea pot eroda nu doar starea de bine, ci și relațiile cu ceilalți. Iar în cuplu, lucrurile se complică.

🔸 Ce vede partenerul?

Un bărbat care nu înțelege procesul hormonal prin care trece partenera sa poate observa:

👀O femeie mai „nervoasă”

👀Mai puțin afectuoasă

👀Mai puțin interesată sexual

👀Mai obosită, mai absentă

👀Mai închisă în sine

Și dacă nu are contextul corect, poate crede că ea nu-l mai iubește. Că relația „scârțâie”. Că „s-a schimbat”.

Dar adevărul este că, adesea, femeia nu se schimbă pentru că vrea. Ci pentru că este răvășită de o reconfigurare biologică profundă. Iar cea mai mare greșeală este să i se ceară să fie „ca înainte”.

🔸 Cum arată empatia?

Empatia nu înseamnă să știi exact prin ce trece celălalt. Ci să fii dispus să crezi ceea ce nu poți simți pe pielea ta.

Pentru un partener, acest lucru poate însemna:

🧠Să întrebe, nu să judece: „Ce simți azi?” în loc de „Ce ai?”

🫀Să nu ia personal retragerile, iritabilitatea, lipsa dorinței

🧠🫀🧠Să susțină vizitele medicale, terapiile, schimbările de dietă sau de stil de viață

🫀Să nu forțeze soluții rapide, ci să ofere spațiu și siguranță emoțională

🧠Să nu glumească pe seama simptomelor – pentru că durerea invizibilă e și mai greu de suportat atunci când e ridiculizată

🔸 Întrebarea esențială: „Este sau ar trebui bărbatul să fie înțelegător?”

Da.
Nu doar „ar trebui”.
Este esențial ca partenerul să fie un aliat în acest proces.

Perimenopauza nu e o alegere. Nu e un capriciu. E o etapă fiziologică inevitabilă, dar care poate fi navigată mai ușor cu sprijin.
La fel cum femeile sunt învățate să înțeleagă tranzițiile adolescenței masculine sau criza bărbaților de 40+, e momentul ca și bărbații să înțeleagă ce înseamnă furtuna hormonală din corpul femeii de 40+.

Maria Chetran