Desigur că toată lumea crede despre mine, că pe mine nu m-a cuprins niciodată această boală. Pentru că da, a mânca nervos este o boală, dacă nu realizezi acest lucru, care duce la depresie- despre care spuneam mai demult că este cea mai grea boală dintre câte există ( excludem bolile canceroase).

Faptul că mănânci mai mult la o petrecere- gen o felie de tort în plus sau ca tocmai a trecut Crăciunul și anul nou și ai unul două kilograme în plus, nu ar trebui să te îngrijoreze absolut deloc, sau că în perioada menstruală ai o poftă nebună de dulce. Astea sunt lucruri normale care nu ar trebui să te descurajeze sau să îți ridice prea mari probleme. Toate kilogramele se duc repede, iar cele cauzate de menstră , dispar in trei zile de la terminarea ei. Așadar , nu te ingrijora. Inclusiv eu  mănânc un pătrățel de ciocolată neagră atunci când corpul meu simte nevoia, chiar dacă este ora 22, pentru că nu am reușit să îmi iau toți nutrienții necesari, nu am luat doza de magneziu suplimentar sau de calciu.

Lucrurile se schimbă atunci când s-au terminat și sărbătorile și evenimentele, și ajungi seara acasă de la serviciu și ești în fața frigiderului. Îl deschizi, și fără să îți dai seama, iei ceva din el, mănânci… și nu, nu e ora fixă sau ora mesei. Ai ajuns acasă fie cu problemele de la serviciu, fie te-ai întors la problemele de acasă.  E greu, pentru că încă de mici am fost învățați așa. Când eram mici eram răsplătiți cu diverse dulciuri atunci când făceam o faptă bună și în niciun caz nu erau bio. Și atunci mâncam porcării, doar că am uitat lucrul ăsta. Când ne supăram, ne luam diverse dulciuri și ne ascundeam de ceilalți copii, să nu le dăm, să nu mănânce. Tot o formă de mâncat compulsiv este.

În general atunci când mâncăm compulsiv, folosim alimentele ca o singură cale de a face față emoțiilor negative. În ultima perioadă am participat la câteva conferințe pe tema asta, pentru a observa problemele celorlalți și cauzele care au condus la un astfel de comportament, comparând cu perioada mea în care mâncam la fel.  Nervos, nevrotic.. fără sens.

Clar nu vorbim despre o felie de plăcintă pe care am mâncat-o în plus la un eveniment, zi de naștere și nu despre această vină este vorba.  Oamenii care mănâncă foarte mult, necontrolat, suferă de o boală numită tulburare de alimentație. Aceștia consumă cantități mari de hrană într-un timp foarte scurt, iar imediat după ingerarea alimentelor  se simt rușinați. Iar acest lucru se întâmplă destul de des, de la o dată pe săptămână până la ce puțin trei luni. Unii specialiști în nutriție au mers mai departe și au mărit perioada de la două ori pe săptămână și se extinde până la șase luni.

Nu toți cei care  fac un exces suferă de o tulburare de alimentație.

În anumite cazuri, pur și simplu oamenii mănâncă în exces din obișnuință, fie atunci când stau în fața televizorului, fie când socializează cu prietenii. Dar, de cele mai multe ori mâncatul compulsiv este rezultatul unor probleme emoționale. Dacă și imaginea asupra corpului tău  sau a vieții tale este una negativă, atunci mâncatul compulsiv devine cea mai mare problemă a ta.

Pentru cei mai mulți oameni, supraîncărcarea aceasta  nutritivă face parte dintr-un ciclu, care începe cu o dietă restrictivă. E un fel de ucide, pocăiește-te, repetă…Începe cu o dietă de cele mai multe ori, pentru că nu te simți bine în propriul corp, iar apoi ți se pare prea restrictiv. Apoi se produce în creier un boom alimentar care îți spune… „ Mănâncă ciocolată- e gustoasă!” , ”Mănâncă chipsuri, sunt grozavi de buni”.

Ciclul acesta poate fi foarte greu de rupt. Când dai de ceva care te face fericit/-ă, e foarte greu să te desprinzi, iar când emoțiile sunt negative, nici nu îți dai seama când ți se întâmplă. Iar dacă devii conștient/-ă de acest lucru atunci ești cu un pas spre vindecare. La unul dintre seminariile la care am participat anul trecut, una dintre întrebări a fost ” Care sunt emoțiile tale în momentul în care mănânci?” Eu, care țin orele fixe de un an și vreo patru luni, am stat așa si m-am gândit care au fost momentele mele în care am făcut excese alimentare, în afara orelor de fix. Și atunci am realizat că mancatul meu compulsiv- poftă excesivă de dulce- cu care nu mă împac de altfel, a venit într-un moment în care emoțional nu eram tocmai bine, și deși știam că lucrurile se vor rezolva pentru că nu exista o logică pentru ceea ce mi se întâmlă, am avut saptămâni în care mâncatul excesiv a fost parte din viața mea. Dacă la începutul fixului am avut jurnal alimentar , acum a sosit timpul să țin un jurnal al mâncatului compulsiv și al emoțiilor care ”guvernează” aceste mese. Mâncam la fix, dar mai multe calorii. Săream din fix, când emoțiile erau negative.  Am recunoscut de fiecare dată asta.

Tulburările de alimentație, implică alimente care sunt bogate în zahăr și/sau grăsimi, dar care au o valoare nutritivă scăzută, ceea ce înseamnă că  nivelul nutritiv scăzut al acestor tipuri de alimente face si ca organismul nostru să necesite suplimentar un anumit tip de alimente pentru a se simți împlinit, fericit. Din acest motiv cei care au o tulburare în alimentație pot să câștige în greutate, dar să rămână în același timp subnutriți, întrucât produsele alimentare pe care le consumă sunt lipsite de vitamine și minerale.

Semne și simptome

• Mâncatul excesiv
• Teama de a nu seputea opri din mâncat în mod voluntar
• Depresia
• Retragerea din activități sociale din cauza aspectului fizic
• Diete restrictive sau mai multe diete ținute în acelasi timp ( combinare de Rina cu fix, cu indiana si keto si dukan)
• Preocupare masivă pentru mâncare
• Credința că vor deveni o persoană mai bună în ochii celorlalți dacă slăbesc
• Eșecurile sociale și profesionale atribuite grutății corporale
• Problemele familiale și faptul că nu le pot face față
• Nesusținerea celor apropiați atunci când o persoană se confruntă cu probleme de alimentație ” Și așa ești mare, ce mai contează o ciocolată în plus?”
• Un comportanent secret: esti infometat când ești singur. Fie că este noaptea târziu sau oriunde. Poți scăpa de dovezi și ascunzi ambalajele sau recipientele
• Depozitarea hranei- ascunderea ei mai degrabă în dulap sau sub pat ( oho, trecut și eu prin asta).
• Lipsa controlului – nu ai nicio putere asupra a cât de mult mănânci sau când să te oprești. Te simți vinovat imediat după.

Mâncatul compulsiv  (emoțional) este un termen folosit frecvent dar nu este un diagnostic. Mâncatul compulsiv se referă mai degrabă la o întoarcere spre o zonă de confort  decât o stare de foame. Iar de cele mai multe ori persoana în cauză se află într-o stare de stres. Cine mănâncă când e fericit? În zilele noastre mi se pare foarte dificil să mănânci de fericire, pentru că momentele astea sunt foarte rare în viața noastră și nu, nu le asociem cu aniversări.

Scriam mai sus și despre mâncatul acesta compulsiv ca recompensă. Ai avut o zi grea la serviciu? Te simți deprimat? Ia și mănâncă!E o recompensă! O meriți! Oricare ar fi motivul consumului de alimente emoțional este important ca persoana respectivă să înțeleagă că mâncarea și alimentele sunt folosite ca o strategie emoțională de coping ( efortul cognitiv si comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depășesc resursele personale) și că ar trebui să lucreze pentru a afla care este cauza care le provoacă stresul și mâncatul compulsiv.

Foamea emoțională este diferită de foamea fizică. De cele mai multe ori acesta vine dintr-o dată și se simte ca o nevoie urgentă de hrană fără ca de fapt să ne fie  foame. Foamea fizică oferă sațietate, foamea psihică nu se oprește nici după masă. Persoanele  care se confrunta cu astfel de probleme de alimentație întâmpină  adesea dificultăți și se exteriorizează fie prin furie, plictiseală, resimt stresul acut.  Est supus de asemenea unui risc crescut dacă prezinți una din următoarele caracteristici:

–         Ești mai degrabă o persoană care face pe plac și evită conflictele

–          Ceri de la tine perfecțiune

–          Trebuie să deții controlul asupra TOT

–          Nu ești flexibil/-ă  și ai o atitudine de ” totul sau nimic”

–          De asemenea cei care suferă de astfel de tulburări pot face abuz de alcool sau să fie impulsivi sau să acționeze fără să gândească

Semne ale unor tulburări emoționale la cei dragi și cum îi poți ajuta.

• Cu siguranță dacă vei găsi ascunse alimente în cameră sau în dulap, rucsac există un semn de întrebare pentru care este necesar să vezi cauza.
• Dacă lipsesc cantități mari de mâncare din frigider
• Dacă dispare în spatele unor uși închise
• Dacă începe să iți ascundă corpul cu haine largi
• Dacă iți ascunde ambalajele de la chipsuri , junk food în mașină sau în coșul de gunoi

Dacă chiar credeți că există o problemă în acest sens, discutați cu persoanele acestea într-un mod convingător. El sau ea poate da vina pe faptul că este slab și că nu are voință în a se opri.  Putem începe astfel de conversații prin ” te iubesc și mă îngrijorează starea ta de sănătate și aș vrea să vezi dacă nu cumva este o problemă de suflet ceea ce te apasă sau o problemă medicală”.

Ce poți face în astfel de cazuri?

Discută cu un specialist în tulburări de alimentație, psihiatru  sau psihoterapeut și nutriționist imediat ce crezi că ai putea avea o astfel de tulburare. Un tratament adecvat la timp te poate scăpa de alte probleme care pot să apară mai târziu.

Terapeutul și nutriționistul te va întreba despre obiceiurile tale alimentare și emoțiile pe care le ai atunci când mănânci necontrolat și împreună puteți stabili un plan nutrițional. Terapia psihologică sau terapia de vorbire poate transforma din nou relația voastră cu alimentele într-o relație sănătoasă.

Puteți învăța cu ajutorul lor cum să scăpați de gândurile negative pentru a vă putea schimba comportamentul în relația cu mâncarea. De asemenea psihoterapeutul vă poate ajuta să găsiți noi metode de a  scăpa de stres, anxietate și alte probleme emoționale care pot declanșa această problemă.

Aici revin și întăresc ideia că o bună relație între un psihoterapeut și un nutriționist/dietetician conduce la starea de bine a unui pacient fericit.