Toate curele mele  de slăbire au început așa. „Am un eveniment, trebuie să slăbesc”!Pune-te Mărie și caută diete, care mai de care mai aducătoare de kilograme lipsă, într-un timp foarte scurt.  Și incepem, de la 64, 70, 76 kilograme, de la 80, de la 90, de la 97, de la 101. Astea 101, mi-au pus capac. Niciuna nu a funcționat pe termen lung. Încercasem disociatul, încercasem Dukan, încercasem pastile… încercasem ceaiuri. Cu Dukan, am ajuns la medic cu o criză de dureri de spate. Durerile de spate s-au dovedit a fi un chist pe un rinichi, chist care nu era acolo, în urmă cu trei saptămâni. Faptul că am mâncat numai proteine, și mi-am privat organismul de alți nutrienti pe care nu i-aș fi putut lua decât din fructe și legume, și-au spus cuvântul. Ținând Dukan, nu aveam chef să beau apă. Slăbisem 5 kilograme în 10 zile, kilograme pe care le-am pus dublu, imediat ce am primit indicații, că nu e bine pentru sănătatea mea, că pot  fi ”beneficiara” unui frumos blocaj renal. Și m-am oprit, brusc.  Îmi aminteam și tânjeam după perioada aceia frumoasă, de după ce am născut, perioadă de vreun an și trei luni , în care slăbisem 30 de kilograme. Aveam așa răbdare cu mine și am fost atât de disciplinată culinar… Bine, și țara fusese alta. Am mâncat sănătos. Revenind, la dietele mele, din 2012 mă lupt cu ele. Și s-au adunat. În 2016,  grăsuța de mine, deținea 98 de kilograme când a intrat în hora pierderii kilogramelor. Când? 19 septembrie- ziua oficială a începerii acestui program. În 12 septembrie aveam 101 kilograme. 101!!! Vazusem pe wallul cumnatei o postare , un link catre un grup  și m-am gandit, ia hai mă și eu. Și am intrat.  Apoi, am intrat în ședință, eu cu mine. Și cu creierul meu. Și cel mai tare m-am certat cu el.

I-am zis:

• Bă…ești prost? Ai dormit până acum? Poți să faci asta pentru mine? Poți să mă lași să te conduc eu și să nu mă mai conduci tu?

El a zis

• …nu știu.. poate.
• Bă, ești prost? Zii mă, poți sau ba?

Si a zis:

• Așa te vreau!

Și cum am zis, am început..într-o duminică practic, pe 18 septembrie , la ora 13. Doar că nu ma catarisem dimineata. Lasă Mărie, tu începe de azi, că te cantarești mâine. Și așa am facut. Pe 19, dimineata, la ora 6.30, în chiloței, țup pe cântar. Ditamai huiduma. 98 de kg. Ailei…. Si cantarul imi zicea :

• ”Măcar ești frumoasă!”
• Știu mă, știu!

Tot dimineața eram pregatită cu caietul, jurnalul meu de ”dieta”, fara de care nu se poate atunci cand vrei sa slabesti. Orice nutritionist iti spune asta si mai dai si bani sa afli acest lucru. Mi-am zis asa, ca sa izbutesc, nu-mi planific dinainte ce să manânc. Pentru că voi încălca asta. Și nu m-am abătut de la plan, pentru că nu am avut unul. Și nici nu am calcat strâmb. Așa că prima saptamână a trecut.  Cu un rezultat fabulos. 2,7 kg în minus. Stai Mărie, că ai eliminat apa. Să vezi săptamâna viitoare. În fine, am stagnat o saptămână. Niciun gram jos….

Mi-am notat tot ce am mancat timp de 80 de zile. In jurnal. După, nu a mai fost cazul. Mi-am creat o rutina.

Lupta continuă…

Sunt in luna a 8-a de cand am abordat acest stil de viata si cantarul arata 83.9 kilograme.

Nu mai rup frigiderul pentru a manca la ore tarzii cu cap, dar tot tarzii, nu mai mananc dulce si nu mai am cutia magica cu dulciuri.