Un ou.. Două ouă… Câte ouă? 🙄 Partea întâi

Toată lumea se minunează când Valentin mănâncă o omletă din cateva ouă, șase, șapte, zece ouă. Și îmi scriu imediat….

„Maria, nu este prea mult?”

În comparație cu ce?

Hai să vorbim despre ouă!

Oul este un aliment complex și foarte valoros, care se impune datorită calităților lui nutritive. El reprezintă o bogată sursă de vitamine, în special din complexul B ( B2 si B6), ca si vitamine liposolubile (A, D, E, K, F) ; de asemenea conține proteine de calitate superioară având o mare valoare biologică, lecitine, fosfor absorbabil. Oul reprezintă o sursă importantă de elemente minerale. Se subliniază faptul că oul este bogat în fosfor, fier și calciu, ca și în sulf, potasiu, iod, mangan, cupru, etc.

Ouăle sunt diferite în funcție de specia de la care provin (găină, rață, gâscă, curcă, biblică). Cel mai des întrebuințat în hrana omului este oul de găină. Acesta are în medie o greutate de aproximativ 50 de grame. Din punct de vedere energetic, 100 de grame de ouă furnizează între 150 și 170 de calorii.

Au o foarte mare valoare nutritivă, datorită a trei factori bine determinați pe care îi conțin:

proteinele, care formează un complex de aminoacizi esențiali foarte mult utilizați de organism.

lipidele (grăsimile) conținute în ou sunt emulsionate, adică ușor digerabile și deci se asimilează cu ușurință;

– conțin o importantă cantitate de vitamine și elemente minerale.

Așadar, oul constituie o sursă energetică formată din proteine de calitate superioară, bine echilibrată și cu grăsimi ușor asimilabile.

GĂLBENUȘUL este format dintr-o emulsie concentrată pe grăsimi ușor asimilabile. De aceea se preferă ca gălbenușul să fie mâncat crud. Prin bogăția de substanțe minerale (sulf, fier, calciu, potasiu, fosfor, cupru, etc) pe care le conține, este un aliment foarte valoros. De asemenea, gălbenușul are un conținut bogat in vitamine, ca de pildă: A, B1, B2, B6, D, etc. Vitamina C lipsește în întregime.

Gălbenușul, prin bogăția sa în grăsimi, este un puternic excitant al colecistului. Datorită faptului că are un conținut crescut în colesterol, nu este indicat să fie consumat în cantitate mare de către persoanele în vârstă sau de cei care prezintă ateromatoză (ateromatoza este o boală care afectează arterele, ducând astfel la îngustarea lor, până la blocarea acestora, fiind un proces complex prin care depunerea de colesterol, grăsimi animale şi săruri de claciu se face progresiv şi lent. Cu timpul, arterele se pot îngusta şi îşi pot pierde elasticitatea) sau colesterolemie (nivel al colesterolului în sânge. Colesterolemia este unul dintre indicatorii riscului de ateroscleroză. Valorile normale sunt de la 5,2 la 6,5 milimoli pe litru (de la 2 la 2,5 grame pe litru) și cresc cu vârsta).

In sfârșit, se întâlnesc deseori la suprafața gălbenușului chiaguri de sânge care derutează consumatorul, crezând că este vorba despre începutul dezvoltării embrionare. În realitate, acestea nu sunt nocive, ele producându-se în mod normal în timpul formării oului în găină, mai ales în crescătoriile unde acestea nu sunt fecundate.

Gălbenușul în stare crudă, adăugat la mâncare înainte de servire, compensează o mare parte din vitaminele pierdute la fierberea alimentelor. Prin fierbere sau prăjire excesivă a gălbenușului se reduce digestibilitatea.

ALBUȘUL este lipsit de lipide. Are o importantă cantitate de vitamine B2 și urme de vitamina B1. De asemenea, mai conține și săruri minerale în cantități mici, ca de exemplu sodiu, potasiu, fier, calciu si fosfor. În special fosforul și calciul sunt bine utilizate de către organismul uman.

Albușul fiert este excitosecretor și se digeră bine. În timp ce albușul crud (neprelucrat termic) este contracarat datorită unui ferment (avidină) pe care-l conține și care inactivează vitamina H (biotina), provocând tulburări digestive (diaree, balonări, dureri abdominale), prin prelucrare termică (fierbere, coacere), albușul face să crească coeficientul de utilizare al proteinelor și se evită tulburările gastrice (suprimând caracterul antivitaminical albușului crud). De aceea se recomandă a fi consumat preparat.

COAJA DE OU, fiind foarte bogată în carbonat de calciu, se recomandă să fie spălată, uscată, pisată foarte fin și adăugată în preparate, fiind necesară în special copiilor și femeilor în perioada maternității.

Despre modul de prelucrare al oului care îl face mai ușor sau greu digerabil, vă scriu într-un alt articol.

Categorii: Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s